Art. 202: Lipsa înregistrării

Art. 187 - Dobândirea personalității juridice; Art. 188 - Momentul dobândirii personalității juridice; Art. 194 - Efectele înregistrării; Art. 195 - Lipsa înregistrării persoanei juridice înființate prin actul de înființare; Art. 196 - Opozabilitatea față de terți a modificărilor actului constitutiv; Art. 1180 - Forma actului juridic; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 2512 - Proba și prezumțiile

Articolul 202 din Codul Civil distinge între două categorii de regimuri juridice ale înregistrării persoanei juridice, cu efecte radical diferite. Alineatul (1) reglementează situația în care înregistrarea are caracter constitutiv, caz în care lipsa acesteia împiedică însăși nașterea persoanei juridice. Aceasta înseamnă că entitatea nu dobândește personalitate juridică și, implicit, nu poate fi subiect de drepturi și obligații. De regulă, legi speciale (ex: Legea societăților) prevăd caracterul constitutiv al înregistrării. Alineatul (2) abordează ipoteza în care înregistrarea este cerută exclusiv pentru opozabilitate față de terți. În această situație, persoana juridică este valabil înființată, iar actele și faptele juridice încheiate în numele său sunt valabile între părți. Însă, lipsa publicității cerute de lege face ca aceste acte să nu poată fi opuse terților de bună-credință (principiul inopozabilității). Excepția de la această inopozabilitate intervine atunci când se face dovada că terții cunoșteau, pe altă cale decât prin publicitate, că aceasta nu a fost îndeplinită, caz în care se consideră că aceștia sunt de rea-credință și actul le devine opozabil. Astfel, articolul subliniază importanța formalităților de publicitate pentru siguranța circuitului civil și protecția terților.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.