Art. 2018: Diligenţa mandatarului

Art. 15 - Răspunderea civilă; Art. 1481 - Diligența debitorului; Art. 1516 - Executarea silită a obligațiilor; Art. 1530 - Condițiile răspunderii contractuale; Art. 1985 - Noțiunea contractului de mandat; Art. 1990 - Întinderea mandatului; Art. 2011 - Executarea mandatului de către mandatar; Art. 2019 - Obligațiile mandantului; Art. 2029 - Cauzele de încetare a mandatului; Art. 2030 - Revocarea mandatului; Art. 2031 - Renunțarea la mandat

Articolul 2018 din Codul Civil reglementează standardul de diligență al mandatarului, operând o distincție esențială în funcție de caracterul oneros sau gratuit al contractului de mandat. Astfel, în cazul mandatului cu titlu oneros, specific, de regulă, operațiunilor profesionale, mandatarul este ținut la standardul 'diligenței unui bun proprietar' (culpa levissimă), ceea ce implică o culpă in abstracto, comparabilă cu cea a unui profesionist prudent și diligent. Dimpotrivă, atunci când mandatul este cu titlu gratuit, standardul de diligență este redus, mandatarul fiind obligat să acționeze cu 'diligența pe care o manifestă în propriile afaceri' (culpa levis in concreto), un criteriu mai blând, raportat la propriile sale aptitudini și obiceiuri. Această distincție subliniază caracterul benevolent al mandatului gratuit și, implicit, o răspundere mai puțin severă. Alin. (2) impune mandatarului o obligație fundamentală de informare, aceea de a aduce la cunoștința mandantului orice împrejurări ulterioare încheierii mandatului care ar putea justifica revocarea sau modificarea acestuia, consolidând principiul bunei-credințe și al loialității în executarea contractului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.