(1)Mandatul general îl
autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi
de administrare.
(2)Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare,
tranzacţii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau
bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum
şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie
să fie împuternicit în mod expres, cu excepţia cazului în care prin
mandatul de ocrotire mandatarul a fost împuternicit expres cu administrarea
deplină a bunurilor mandantului.
(3)Mandatul se întinde şi
asupra tuturor actelor necesare executării lui, chiar dacă nu sunt
precizate în mod expres.
SUBSECŢIUNEA 2:Obligaţiile
mandatarului
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 2016 din Codul Civil reglementează în detaliu întinderea puterilor mandatarului, operând o distincție esențială între mandatul general și mandatul special. Mandatul general, conferind o putere de reprezentare vastă, este limitat prin lege la efectuarea actelor de conservare și a actelor de administrare. Această limitare legală protejează patrimoniul mandantului, împiedicând un mandatar general să dispună de bunuri fără o voință expresă a mandantului. Actele de conservare vizează menținerea integrității patrimoniului (ex: reparații urgente, înscrierea unor drepturi), iar actele de administrare privesc valorificarea normală a bunurilor fără a le diminua substanța (ex: încheierea de contracte de locațiune, încasarea chiriilor).
Pe de altă parte, pentru realizarea actelor de dispoziție – care pot antrena o modificare substanțială a patrimoniului, precum înstrăinarea (vânzare, donație), grevarea (constituirea de garanții reale), încheierea de tranzacții sau compromisuri (prin care se renunță la anumite drepturi în schimbul altora), asumarea de obligații prin titluri de credit (cambii, bilete la ordin) sau inițierea de acțiuni în justiție – este imperios necesar un mandat special, cu împuternicire expresă. Cerința expresivității implică o menționare clară și neechivocă a actelor specifice de dispoziție pe care mandatarul este autorizat să le încheie. O excepție notabilă este adusă de mandatul de ocrotire, unde o împuternicire expresă pentru administrarea deplină poate include și anumite acte de dispoziție necesare bunei administrări, în limitele legii.
Indiferent de tipul său, mandatul se întinde implicit și asupra tuturor actelor accesorii sau secundare, necesare pentru executarea actelor principale pentru care a fost conferit, chiar dacă acestea nu sunt menționate expres în cuprinsul mandatului. Această prevedere asigură eficacitatea juridică a mandatului și buna-credință în executarea sa, recunoscând că îndeplinirea unei sarcini principale atrage după sine necesitatea unor acțiuni preparatorii sau complementare.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Legea Aplicată