Art. 2014: Cazul special de acceptare tacită

Art. 1 - Izvoarele dreptului civil; Art. 1182 - Forma ofertei şi a acceptării; Art. 1186 - Acceptarea; Art. 1187 - Tăcerea; Art. 2009 - Noțiunea (mandatului); Art. 2013 - Acceptarea mandatului

Articolul 2014 din Codul Civil instituie o excepție importantă de la principiul conform căruia tăcerea nu valorează acceptare în materia formării contractului de mandat. Această dispoziție legală reglementează două cazuri specifice de acceptare tacită a mandatului, bazate pe o prezumție relativă de acceptare (iuris tantum), care poate fi răsturnată prin proba contrară (refuz neîntârziat). Primul caz vizează situația în care actele ce fac obiectul mandatului intră în sfera exercitării profesiei mandatarului. Cel de-al doilea caz se referă la situația în care mandatarul și-a oferit serviciile, fie în mod public, fie direct mandantului. Rațiunea acestor excepții rezidă în necesitatea de a facilita circuitul civil și profesional, prin conferirea de eficiență anumitor manifestări de voință implicite, dar clare. Aliniatul (2) subliniază importanța contextului în aplicarea prezumției, impunând luarea în considerare a prevederilor legale specifice, a practicilor statornicite între părți (un element de voință tacit concordant) și a uzanțelor (obiceiuri sau uzuri profesionale), care pot consolida sau, dimpotrivă, infirma intenția de acceptare a mandatului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.