Art. 2013: Forma mandatului
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Contractul de mandat poate fi
încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură
privată, sau verbală. Acceptarea mandatului poate rezulta şi din
executarea sa de către mandatar.
(2)Mandatul dat pentru încheierea
unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să
respecte acea formă, sub sancţiunea aplicabilă actului
însuşi. Prevederea nu se aplică atunci când forma este necesară
doar pentru opozabilitatea actului faţă de terţi, dacă prin
lege nu se prevede altfel.
Articole Conexe / Referințe
Art. 1178 - Forma actului juridic; Art. 1180 - Formalismul pentru opozabilitate; Art. 1181 - Acte juridice solemne; Art. 1242 - Forma cerută pentru încheierea contractului; Art. 1244 - Forma cerută ad validitatem; Art. 1245 - Forma cerută ad probationem; Art. 2010 - Definiția mandatului; Art. 2014 - Mandatul fără reprezentare; Art. 2015 - Mandatul cu reprezentare; Art. 2038 - Proba contractului de mandat; Art. 2079 - Contractul de comision; Art. 2087 - Contractul de consignație; Art. 2506 - Sarcina probei; Art. 2512 - Proba şi prezumţiile
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 2013 din Codul Civil reglementează forma contractului de mandat, consacrând, prin alineatul (1), principiul consensualismului ca regulă generală. Astfel, mandatul poate fi încheiat în orice formă – scrisă (autentică sau sub semnătură privată) sau verbală – iar acceptarea mandatarului poate fi expresă sau tacită, putând rezulta chiar din începerea executării obligațiilor asumate. Această prevedere subliniază caracterul, în principiu, neformal al mandatului.
Alineatul (2) introduce o excepție importantă de la principiul consensualismului, stabilind o regulă de formalism derivat. Dacă actul juridic pe care mandatarul urmează să-l încheie în numele mandantului este supus unei anumite forme ad validitatem (cerută pentru validitatea sa, cum ar fi forma autentică pentru actele de înstrăinare imobiliară), atunci și mandatul însuși trebuie să respecte acea formă. Nerespectarea acestei condiții atrage sancțiunea nulității, aplicabilă actului însuși. Această regulă este o manifestare a principiului 'accessorium sequitur principale' (accesoriul urmează principalul).
În mod notabil, aceeași prevedere clarifică faptul că această exigență de formă nu se aplică atunci când forma actului juridic ce urmează a fi încheiat este cerută doar pentru opozabilitatea față de terți (ad probationem sau ad publicitatem), cu excepția cazurilor în care legea dispune altfel. Această distincție este crucială pentru a evita un formalism excesiv și pentru a asigura fluiditatea circuitului civil.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol