Art. 2012: Puterea de reprezentare

Art. 1295 - Reprezentarea. Noțiune; Art. 1296 - Reprezentarea legală şi convenţională; Art. 1297 - Forma şi întinderea puterii de reprezentare; Art. 1298 - Excesul sau deturnarea puterilor; Art. 1299 - Producerea efectelor; Art. 1300 - Conflictul de interese; Art. 1301 - Reprezentarea convenţională. Încetarea; Art. 2009 - Contractul de mandat. Definiție; Art. 2013 - Întinderea mandatului; Art. 2014 - Forma procurii; Art. 2015 - Mandatul special; Art. 2016 - Mandatul general; Art. 2020 - Excederea limitelor mandatului; Art. 2021 - Ratificarea; Art. 2043 - Mandatul fără reprezentare

Articolul 2012 din Codul Civil constituie piatra de temelie a reglementării mandatului cu reprezentare, stabilind principiul fundamental conform căruia mandatarul acționează în numele și pe seama mandantului. Această acțiune directă implică faptul că efectele juridice ale actelor încheiate de mandatar se produc nemijlocit în patrimoniul mandantului, fără a tranzita patrimoniul mandatarului. Prezumția de reprezentare instituită prin alin. (1) subliniază caracterul esențial al acestei instituții. Alin. (2) definește procură ca fiind înscrisul prin care se constată împuternicirea, element formal esențial pentru opozabilitatea și proba puterii de reprezentare. Cel mai important este alin. (3), care extinde aplicabilitatea dispozițiilor generale privind reprezentarea în contracte (reglementate în Art. 1295 și următoarele) și la contractul de mandat, consolidând astfel unitatea instituției reprezentării în dreptul civil român și asigurând coerența regimului juridic aplicabil. Această trimitere explicită subliniază că mandatarul nu acționează ca o persoană distinctă, ci ca un instrument juridic prin care se manifestă voința juridică a mandantului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.