Art. 2009: Noţiune

Art. 1166 - Noțiunea de contract; Art. 1301 - Noțiunea de reprezentare; Art. 2010 - Caracterul gratuit sau oneros al mandatului; Art. 2011 - Forma mandatului; Art. 2013 - Mandatul general şi mandatul special; Art. 2015 - Efectele contractului de mandat; Art. 2030 - Încetarea mandatului; Art. 178 - Cauzele incapacității; Art. 192 - Ocrotirea majorului

Articolul 2009 din Codul Civil definește contractul de mandat, stabilind esența acestuia ca fiind un acord de voință prin care o persoană (mandatarul) se obligă să încheie acte juridice în numele și pe seama altei persoane (mandantul). Această primă reglementare subliniază natura reprezentativă a mandatului, ce implică o operațiune juridică desfășurată în interesul mandantului. Un aspect fundamental, introdus prin alin. (2), este conceptul modern de 'mandat de ocrotire' sau 'mandat de protecție'. Acesta permite mandantului să desemneze o persoană care să-i gestioneze afacerile și să-i asigure bunăstarea personală și materială în eventualitatea survenirii unei incapacități viitoare. Prin această inovație legislativă, Codul Civil român oferă un instrument juridic eficient de planificare anticipată a situațiilor de vulnerabilitate, consolidând autonomia persoanei și capacitatea acesteia de a decide asupra propriei îngrijiri și a administrării bunurilor, chiar și pentru un moment în care nu va mai putea acționa personal.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.