Art. 2005: Răspunderea pentru bagaje şi alte bunuri

Art. 1357 - Răspunderea contractuală; Art. 1381 - Cauze de exonerare de răspundere; Art. 1898 - Definiția contractului de transport; Art. 1993 - Definiție (Secțiunea 2 - Reguli comune privind transportul de bunuri şi de persoane); Art. 1997 - Culpa comună; Art. 1998 - Răspunderea pentru pierderea sau deteriorarea bunurilor (Secțiunea 2); Art. 1999 - Forța majoră (Secțiunea 2); Art. 2004 - Răspunderea pentru vătămări corporale sau deces; Art. 2006 - Prescripția dreptului la acțiune; Art. 2512 - Proba şi prezumțiile; Art. 2513 - Sarcina probei

Articolul 2005 din Codul Civil reglementează răspunderea transportatorului pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor și a altor bunuri ale călătorului în contractele de transport de persoane. Articolul operează o distincție esențială între regimul de răspundere aplicabil bagajelor și bunurilor predate transportatorului (alin. 1) și cel aplicabil bagajelor de mână sau altor bunuri pe care călătorul le păstrează asupra sa (alin. 2). Pentru prima categorie, textul instituie o prezumție de răspundere (răspundere obiectivă, agravată sau 'fără culpă dovedită'), transportatorul fiind exonerat doar dacă dovedește că prejudiciul a fost cauzat de viciul propriu al bunurilor, culpa exclusivă a călătorului sau o forță majoră. Această prezumție inversează sarcina probei, obligând transportatorul să demonstreze existența uneia dintre cauzele de exonerare. În cazul bagajelor de mână sau al bunurilor păstrate de călător, regimul de răspundere este mai blând pentru transportator. Acesta răspunde doar dacă se probează intenția sau culpa sa (răspundere subiectivă, bazată pe culpă dovedită). Sarcina probei intenției sau culpei transportatorului revine călătorului. Alin. (3) stabilește limitele răspunderii pecuniare a transportatorului, în primul rând la valoarea declarată a bunurilor sau, în lipsa unei declarații, în funcție de natura, conținutul obișnuit și alte elemente relevante. Această limitare este o regulă generală în dreptul transporturilor, menită să prevină pretenții disproporționate. Alin. (4) realizează o trimitere expresă la dispozițiile Secțiunii a 2-a din același capitol (Reguli comune privind transportul de bunuri și de persoane), confirmând aplicabilitatea corespunzătoare a normelor generale de transport la bagaje și bunurile călătorului, indiferent dacă acestea au fost sau nu predate formal transportatorului. Acest lucru asigură coerența și aplicabilitatea unitară a principiilor fundamentale ale contractului de transport. Articolul reprezintă o adaptare a regulilor generale de răspundere contractuală la specificul transportului de persoane și bunuri.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.