(1)Publicitatea asigură

opozabilitatea dreptului, actului, faptului, precum şi a oricărui alt

raport juridic supus publicităţii, stabileşte rangul acestora

şi, dacă legea prevede în mod expres, condiţionează

constituirea sau efectele lor juridice,

(2)Între părţi sau

succesorii lor, universali ori cu titlu universal, după caz, drepturile,

actele sau faptele juridice, precum şi orice alte raporturi juridice

produc efecte depline, chiar dacă nu au fost îndeplinite formalităţile

de publicitate, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

(3)Publicitatea nu validează

dreptul, actul sau faptul supus ori admis la publicitate. Cu toate acestea, în

cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege, ea poate

produce efecte achizitive în favoarea terţilor dobânditori de bună-credinţă.

(4)Publicitatea nu întrerupe cursul

prescripţiei extinctive, afară de cazul în care prin lege se dispune

altfel.