Art. 1994: Cazuri de decădere

Art. 1954 - Noțiunea (contractului de transport); Art. 1967 - Obligațiile transportatorului; Art. 1974 - Obligațiile destinatarului; Art. 1357 - Răspunderea delictuală (Principii generale); Art. 1530 - Noțiunea și întinderea daunelor-interese; Art. 2541 - Noțiune și domeniu de aplicare (Decăderea din dreptul la acțiune); Art. 2545 - Efectele decăderii

Articolul 1994 din Codul Civil reglementează termenele de decădere aplicabile pretențiilor destinatarului împotriva transportatorului, derivate din contractul de transport de bunuri. Alineatul (1) statuează o prezumție de conformitate: dacă destinatarul primește bunurile fără a formula rezerve, este decăzut din dreptul de a invoca ulterior pierderea parțială, alterarea, deteriorarea sau nerespectarea termenului de transport. Această dispoziție vizează viciile aparente și întârzierile, impunând o verificare diligentă la momentul preluării. Alineatul (2) introduce o excepție fundamentală pentru viciile ascunse, adică pentru pierderile sau deteriorările ce nu puteau fi descoperite la primirea bunului. În acest caz, destinatarul își păstrează dreptul la daune-interese, cu condiția esențială de a notifica transportatorul imediat ce viciul a fost descoperit, însă nu mai târziu de 5 zile de la primire (termen general) sau de 6 ore (pentru bunuri perisabile sau animale vii). Nerespectarea acestor termene stricte atrage decăderea din dreptul material la acțiune. Alineatul (3) instituie o derogare de la termenele de decădere și la stingerea pretențiilor în situația în care prejudiciul este cauzat de intenția sau culpa gravă a transportatorului. În aceste cazuri, transportatorul nu se poate prevala de rigoarea termenelor de notificare sau de lipsa rezervelor inițiale, fiind ținut răspunzător integral, reflectând principiul că actele ilicite grave nu pot genera exonerări de răspundere.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.