Art. 1992: Răspunderea pentru neefectuarea transportului sau pentru întârziere

Art. 1350 - Condițiile răspunderii contractuale; Art. 1381 - Noțiunea de prejudiciu; Art. 1382 - Repararea integrală a prejudiciului; Art. 1385 - Prejudiciul reparabil; Art. 1387 - Forța majoră și cazul fortuit; Art. 1530 - Noțiunea de prejudiciu; Art. 1535 - Daune-interese moratorii; Art. 1536 - Daune-interese compensatorii; Art. 1954 - Contractul de transport; Art. 1990 - Răspunderea pentru pierderea totală sau parțială ori pentru avarierea bunurilor; Art. 1991 - Limita de răspundere; Art. 1993 - Notificarea pagubei

Articolul 1992 din Codul Civil reglementează răspunderea contractuală a transportatorului pentru două categorii distincte de încălcări ale obligațiilor sale: neefectuarea transportului și depășirea termenului de transport. Această dispoziție completează normele generale privind răspunderea contractuală (Art. 1350 și următoarele), adaptându-le specificului contractului de transport. Răspunderea transportatorului este una obiectivă, bazată pe o prezumție de culpă, fiind suficientă dovedirea neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligației de transport (în termeni de timp sau de realizare) și a prejudiciului cauzat. Prejudiciul include atât daune-interese compensatorii (pentru neefectuare), cât și daune-interese moratorii (pentru întârziere). Transportatorul se poate exonera de răspundere doar prin probarea unei cauze străine exoneratoare, cum ar fi forța majoră, cazul fortuit sau culpa exclusivă a expeditorului/destinatarului, conform principiilor dreptului comun.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.