(1)La primirea bunurilor

transportate, destinatarul are dreptul să ceară să se constate,

pe cheltuiala sa, identitatea, cantitatea şi starea bunurilor

transportate.

(2)Dacă se va stabili

existenţa unor vicii, cheltuielile făcute sunt în sarcina

transportatorului.

(3)În lipsa convenţiei

contrare, viciile vor fi verificate potrivit dispoziţiilor alin. (4)

şi (8).

(4)În caz de neînţelegere

asupra calităţii sau stării unei mărfi, instanţa, la

cererea uneia dintre părţi, poate dispune, cu procedura

prevăzută de lege pentru ordonanţa preşedinţială,

constatarea stării acesteia de unul sau mai mulţi experţi

numiţi din oficiu.

(5)Prin aceeaşi hotărâre

se poate dispune sechestrarea mărfii sau depunerea ei într-un depozit

public sau, în lipsă, într-un alt loc ce se va determina.

(6)Dacă păstrarea

mărfii ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli însemnate, se

va putea dispune chiar vânzarea ei pe cheltuiala celui căruia îi

aparţine, în condiţiile care se vor determina prin hotărâre.

(7)Hotărârea de vânzare va

trebui comunicată, înainte de punerea ei în executare, celeilalte

părţi sau reprezentantului său, dacă unul dintre

aceştia se află în localitate; în caz contrar, hotărârea va fi

comunicată în termen de 3 zile de la executarea ei.

(8)Partea care nu s-a prevalat de

dispoziţiile alin. (4)-(7) trebuie, în caz de contestaţie, să

stabilească atât identitatea mărfii, cât şi viciile ei.