Art. 1975: Dreptul de refuz al transportatorului

Art. 1954 - Noţiunea contractului de transport; Art. 1960 - Obligațiile transportatorului; Art. 1973 - Dreptul de a dispune de bunuri în timpul transportului; Art. 1974 - Executarea dispoziţiilor ulterioare; Art. 1978 - Drepturile transportatorului în cazul imposibilităţii executării transportului

Articolul 1975 din Codul Civil reglementează o excepție importantă de la principiul forței obligatorii a dispozițiilor primite de transportator, acordându-i acestuia dreptul de a refuza executarea unor dispoziții ulterioare (adică, modificări ale contractului inițial, precum schimbarea destinației sau a destinatarului). Acest drept nu este absolut, ci este condiționat de anumite circumstanțe strict definite: fie dispoziția ar perturba grav buna desfășurare a operațiunilor de transport, fie costurile suplimentare (taxe, cheltuieli) generate de o schimbare a locului de destinație nu ar fi garantate. Rațiunea acestei norme este de a proteja interesele legitime ale transportatorului, asigurând eficiența și viabilitatea economică a activității de transport. Articolul subliniază, de asemenea, caracterul complementar al Codului Civil față de legislația specială în materie de transporturi, care poate detalia aceste drepturi și obligații. Alin. (2) impune transportatorului o obligație esențială de înștiințare rapidă a expeditorului (sau a celui care a dat dispoziția), chiar și atunci când executarea dispoziției este deja imposibilă, pentru a permite părții interesate să ia măsuri alternative și pentru a asigura transparența relației contractuale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.