Art. 1973: Dreptul de dispoziţie ulterioară

Art. 1954 - Noţiunea contractului de transport; Art. 1956 - Aplicarea dispoziţiilor; Art. 1960 - Obligaţiile expeditorului; Art. 1961 - Obligaţiile transportatorului; Art. 1968 - Dreptul destinatarului de a cere predarea; Art. 1969 - Imposibilitatea executării transportului; Art. 1974 - Răspunderea în caz de dispoziţii succesive; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1350 - Răspunderea contractuală; Art. 1530 - Dreptul la daune-interese; Art. 1535 - Daunele moratorii

Articolul 1973 din Codul Civil reglementează dreptul de dispoziție ulterioară al expeditorului în cadrul contractului de transport, o manifestare a controlului său asupra bunurilor pe parcursul executării contractului. Acest drept, exercitat printr-o dispoziție scrisă, permite expeditorului să modifice unilateral condițiile inițiale ale transportului, incluzând, dar nelimitându-se la, retragerea bunurilor, oprirea acestora în tranzit, amânarea predării, schimbarea destinatarului sau a locului de destinație. Exercitarea acestui drept atrage obligația expeditorului de a despăgubi transportatorul pentru costurile și prejudiciile ocazionate de modificările solicitate, incluzând prețul părții efectuate din transport, taxele și cheltuielile suplimentare. O limitare esențială impusă de acest text legal este interdicția de a dispune divizarea transportului, principiu ce subliniază unitatea operațiunii de transport, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege. Această normă asigură un echilibru între interesele expeditorului de a-și gestiona bunurile și cele ale transportatorului de a fi remunerat și despăgubit pentru serviciile prestate și costurile suportate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.