Art. 1970: Suspendarea transportului şi contraordinul

Art. 1960 - Noţiunea contractului de transport; Art. 1964 - Obligaţiile expeditorului; Art. 1966 - Documentul de transport; Art. 1971 - Dispoziţii speciale privind contraordinul; Art. 1972 - Alte dispoziţii privind suspendarea sau modificarea transportului; Art. 1975 - Drepturile destinatarului; Art. 1976 - Refuzul preluării bunurilor; Art. 1350 - Răspunderea contractuală; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conţinutul contractului

Articolul 1970 din Codul Civil reglementează dreptul expeditorului de a suspenda transportul sau de a da contraordini, reprezentând o derogare semnificativă de la principiul forței obligatorii a contractului ($pacta$ $sunt$ $servanda$). Acest drept unilateral permite expeditorului să își mențină controlul asupra bunurilor pe durata transportului, având posibilitatea de a cere restituirea acestora, de a le preda unei alte persoane decât destinatarul inițial sau de a dispune în alt mod. Exercitarea acestui drept este condiționată de prezentarea documentului de transport sau a recipisei de primire, iar modificările rezultate din contraordin trebuie să fie înscrise pe aceste documente, sub o nouă semnătură a transportatorului. Expeditorul este obligat să acopere cheltuielile și daunele imediate suportate de transportator ca urmare a contraordinului. Dreptul de contraordin încetează în momentul în care destinatarul a cerut predarea bunurilor, conform Art. 1976 C.Civ. Transportatorul răspunde pentru prejudiciile cauzate prin executarea unor contraordini date cu încălcarea dispozițiilor legale, subliniind importanța respectării formalităților și condițiilor prevăzute de lege.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.