Art. 1969: Termenul de transport

Art. 1 - Izvoarele dreptului civil; Art. 1166 - Noțiunea contractului; Art. 1169 - Libertatea contractuală; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 1516 - Drepturile creditorului în caz de neexecutare; Art. 1521 - Punerea în întârziere; Art. 1530 - Noțiunea de prejudiciu; Art. 1535 - Daune-interese moratorii; Art. 1856 - Noțiunea contractului de transport; Art. 1871 - Răspunderea pentru întârziere

Articolul 1969 din Codul Civil reglementează modalitatea de stabilire a termenului de executare a contractului de transport, instituind o ierarhie a surselor de determinare. Prioritate absolută are voința părților, transportul trebuind efectuat în termenul convenit expres de acestea. În absența unei asemenea stipulații, legea oferă soluții subsidiare pentru suplinirea voinței tacite sau nereglementate a contractanților. Astfel, se va ține cont în primul rând de practicile statornicite între părți, reflectând principiul bunei-credințe și al consecvenței în raporturile juridice. Dacă nici aceste practici nu oferă o soluție, se recurge la uzanțele aplicate la locul de plecare a transportului, uzanțe care, conform Art. 1 C. civ., pot fi izvoare de drept civil în condițiile legii. În ultimă instanță, în lipsa tuturor acestor repere, termenul va fi stabilit potrivit împrejurărilor concrete ale cazului, ceea ce implică o apreciere judiciară bazată pe caracterul rezonabil al duratei necesare transportului, având în vedere natura mărfii, distanța, mijlocul de transport, etc. Această ierarhie asigură predictibilitatea și securitatea raporturilor juridice în materia transportului, evitând vidul legislativ și oferind un cadru coerent pentru executarea obligațiilor contractuale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.