(1)La remiterea bunurilor pentru

transport, expeditorul trebuie să predea transportatorului, în afară

de documentul de transport, toate documentele suplimentare vamale, sanitare,

fiscale şi altele asemenea, necesare efectuării transportului,

potrivit legii.

(2)Documentul de transport este

semnat de expeditor şi trebuie să cuprindă, între altele,

menţiuni privind identitatea expeditorului, a transportatorului şi a

destinatarului şi, după caz, a persoanei care trebuie să

plătească transportul. Documentul de transport menţionează,

de asemenea, locul şi data luării în primire a bunului, punctul de

plecare şi cel de destinaţie, preţul şi termenul

transportului, natura, cantitatea, volumul sau masa şi starea

aparentă a bunului la predarea spre transport, caracterul periculos al

bunului, dacă este cazul, precum şi documentele suplimentare care au

fost predate şi însoţesc transportul. Părţile pot conveni

să introducă şi alte menţiuni în documentul de transport.

Dispoziţiile legii speciale rămân aplicabile.

(3)Expeditorul răspunde

faţă de transportator pentru prejudiciile cauzate de un viciu propriu

al bunului sau de orice omisiune, insuficienţă ori inexactitate a

menţiunilor din documentul de transport sau, dacă este cazul, din

documentele suplimentare. Transportatorul rămâne răspunzător

faţă de terţi pentru prejudiciile rezultate dintr-o astfel de

cauză, având drept de regres împotriva expeditorului.