(1)Dispoziţiile prezentului
capitol se aplică tuturor modurilor de transport, în măsura în care
nu se dispune altfel prin legi speciale sau nu sunt aplicabile practici
statornicite între părţi ori uzanţe.
(2)Cu excepţia situaţiei
în care este efectuat de un transportator care îşi oferă serviciile
publicului în cadrul activităţii sale profesionale, transportul cu
titlu gratuit nu este supus dispoziţiilor cuprinse în acest capitol. În
acest caz, transportatorul este ţinut numai de o obligaţie de
prudenţă şi diligenţă.
(3)Transportatorul care îşi
oferă serviciile publicului trebuie să transporte orice persoană
care solicită serviciile sale şi orice bun al cărui transport
este solicitat, dacă nu are un motiv întemeiat de refuz. Pasagerul,
expeditorul şi destinatarul sunt obligaţi să respecte
instrucţiunile transportatorului.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 1958 din Codul Civil delimitează sfera de aplicare a dispozițiilor generale privind contractul de transport, introducând o serie de principii fundamentale. În primul rând, subliniază caracterul supletiv al reglementării civile, indicând că aceasta se aplică tuturor modurilor de transport doar în măsura în care nu există legi speciale derogatorii (lex specialis derogat legi generali), practici statornicite între părți sau uzanțe specifice. Această abordare reflectă autonomia de voință a părților și rolul cutumei (uzanțelor) în materie comercială, stabilind o ierarhie a normelor aplicabile. În al doilea rând, stabilește un regim juridic distinct pentru transportul gratuit. Acesta, în principiu, este exclus de sub incidența dispozițiilor capitolului, cu excepția situației în care este efectuat de un transportator profesionist care își oferă serviciile publicului. Pentru transportul gratuit, chiar și în cazul celui profesionist, obligația transportatorului este una de prudență și diligență (obligație de mijloace), iar nu una de rezultat, marcând o diferență esențială față de transportul oneros în ceea ce privește regimul răspunderii. În al treilea rând, impune transportatorului care își oferă serviciile publicului o obligație de a contracta (de a transporta orice persoană sau bun), cu excepția unui motiv întemeiat de refuz, garantând astfel accesul nediscriminatoriu la serviciile de transport. Corelativ, pasagerul, expeditorul și destinatarul au obligația de a respecta instrucțiunile transportatorului, esențiale pentru buna desfășurare și siguranța operațiunii de transport.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.