Art. 1955: Noţiune
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
Prin contractul de transport, o
parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să
transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui
preţ pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă
să îl plătească, la timpul şi locul convenite.
Articole Conexe / Referințe
Art. 1166 - Noțiunea contractului; Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1279 - Prețul; Art. 1350 - Răspunderea contractuală; Art. 1956 - Întinderea obligației de transport a persoanelor; Art. 1957 - Obligațiile transportatorului de persoane; Art. 1961 - Întinderea obligației de transport a bunurilor; Art. 1962 - Obligațiile expeditorului
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1955 din Codul Civil definește contractul de transport ca fiind un contract numit, sinalagmatic și oneros. Esența acestuia constă în obligația principală a transportatorului de a deplasa o persoană sau un bun dintr-un loc în altul. În contrapartidă, pasagerul (în cazul transportului de persoane) sau expeditorul/destinatarul (în cazul transportului de bunuri) se obligă să plătească un preț (tarif). Articolul subliniază consensualismul contractului prin referirea la 'timpul și locul convenite', indicând necesitatea acordului de voință al părților asupra elementelor esențiale ale operațiunii de transport. Este fundamental pentru înțelegerea regimului juridic aplicabil atât transportului de persoane, cât și celui de bunuri, servind ca bază pentru articolele ulterioare care detaliază obligațiile specifice ale fiecărei părți și aspectele legate de răspundere.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol