Art. 1936: Răspunderea pentru nulitatea societăţii

Art. 1246 - Noțiunea nulității; Art. 1252 - Efectele nulității; Art. 1349 - Principiul general al răspunderii civile delictuale; Art. 1357 - Condițiile răspunderii delictuale; Art. 1381 - Repararea prejudiciului; Art. 2500 - Noţiunea prescripţiei; Art. 2501 - Domeniul de aplicare al prescripţiei; Art. 2523 - Regula generală privind calculul termenelor de prescripţie; Art. 2528 - Începutul cursului prescripţiei dreptului la acţiune în repararea prejudiciului

Articolul 1936 din Codul Civil reglementează un aspect esențial al răspunderii civile, anume răspunderea pentru prejudiciul cauzat de declararea sau constatarea nulității unei societăți. Textul instituie un termen de prescripție de 3 ani pentru exercitarea acțiunii în despăgubiri, stabilind două momente distincte de la care începe să curgă acest termen. Primul moment, prevăzut la alin. (1), vizează situația în care nulitatea este stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, termenul începând să curgă de la data rămânerii definitive a acesteia. Al doilea moment, reglementat la alin. (2), acoperă ipotezele în care cauza de nulitate dispare sau societatea este regularizată, adică nulitatea este „acoperită”. În aceste cazuri, dreptul la acțiune în despăgubiri subzistă, iar termenul de 3 ani curge din ziua acoperirii nulității. Această dispoziție subliniază autonomia relativă a acțiunii în despăgubiri față de acțiunea în nulitate, permițând repararea prejudiciilor suferite pe parcursul existenței cauzei de nulitate, chiar dacă nulitatea a fost ulterior remediată. Doctrina califică această răspundere ca fiind, în esență, o formă de răspundere civilă delictuală (sau cvasidelictuală), deoarece prejudiciul este rezultatul unei fapte ilicite (cauza de nulitate) și nu al unei neexecutări contractuale stricto sensu.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.