Art. 1921: Răspunderea asociaţilor aparenţi

Art. 17 - Exercitarea drepturilor civile; Art. 18 - Buna-credinţă; Art. 19 - Abuzul de drept; Art. 1177 - Buna-credinţă în contracte; Art. 1357 - Condiţiile răspunderii civile delictuale; Art. 1373 - Fapta proprie; Art. 1376 - Răspunderea pentru fapta altuia; Art. 1381 - Reparaţia prejudiciului; Art. 1920 - Noțiunea de asociat; Art. 2011 - Mandatul aparent

Articolul 1921 din Codul Civil consacră o aplicație fundamentală a **teoriei aparenței în drept**, având ca obiectiv primordial **protejarea terților de bună-credință** în circuitul civil. Norma instituie o **răspundere cu caracter dual**: (1) O răspundere **personală și directă** a celui care pretinde a fi asociat sau care, prin acțiuni deliberat convergente, creează o aparență convingătoare în acest sens. Această răspundere se fundamentează pe comportamentul ilicit al autorului aparenței, care induce în eroare un terț, acționând ca un asociat real. (2) O răspundere a **societății**, care este angajată doar în subsidiar și condiționat. Societatea răspunde față de terțul astfel indus în eroare dacă i-a furnizat motive suficiente pentru a-l considera pe pretinsul asociat drept asociat (prin fapte concludente ce au contribuit la crearea aparenței) sau dacă, având cunoștință de manoperele pretinsului asociat, nu a luat măsuri rezonabile pentru a împiedica inducerea în eroare a terțului (prin inacțiune culpabilă). Principiul subiacent este cel al **securității juridice** și al **tuturării încrederii legitime** a terților în actele juridice. Răspunderea operează independent de existența efectivă a calității de asociat, fiind fundamentată exclusiv pe aparența de drept creată și pe buna-credință a terțului prejudiciat.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.