Art. 1916: Pluralitatea de administratori

Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1881 - Noţiunea societăţii civile; Art. 1917 - Administratorul unic; Art. 1918 - Revocarea administratorului; Art. 1920 - Îndatoririle administratorului; Art. 1921 - Răspunderea administratorului; Art. 1922 - Răspunderea solidară a administratorilor; Art. 2009 - Noţiunea contractului de mandat

Articolul 1916 din Codul Civil reglementează modalitățile de exercitare a administrării în cadrul societății civile atunci când sunt desemnați mai mulți administratori. Norma stabilește două ipoteze distincte: (1) Dacă împuternicirea nu specifică puterile individuale și nu impune lucrul în comun, fiecare administrator poate acționa singur, în interesul societății și cu bună-credință (principiul gestiunii separate sau individuale). Aceasta reflectă o prezumție de autonomie în absența unor restricții exprese. (2) În cazul în care împuternicirea stipulează necesitatea acțiunii comune (principiul gestiunii colective sau solidare), niciun administrator nu poate efectua acte de administrare fără concursul celorlalți, chiar și în situația în care aceștia ar fi în imposibilitate de a acționa. Această dispoziție subliniază caracterul strict al gestiunii în comun, protejând voința asociaților de a impune o decizie colegială și evitând diluarea responsabilității. Buna-credință este o condiție fundamentală pentru exercitarea oricărei forme de administrare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.