Art. 1914: Limitele şi revocarea mandatului de administrator
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Administratorul, în absenţa
opoziţiei asociaţilor, poate face orice act de administrare în
interesul societăţii.
(2)Administratorul poate fi revocat
potrivit regulilor de la contractul de mandat, dacă nu se prevede altfel
în contractul de societate.
(3)Clauzele care limitează
puterile de administrare conferite de lege nu sunt opozabile faţă de
terţii de bună-credinţă.
Articole Conexe / Referințe
Art. 7 - Abuzul de drept; Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 16 - Prezumţia bunei-credinţe; Art. 1888 - Societatea simplă; Art. 1901 - Administrarea societăţii simple; Art. 1915 - Opozabilitatea actelor societății; Art. 1916 - Responsabilitatea administratorilor; Art. 2009 - Noţiune (mandat); Art. 2017 - Limitele mandatului; Art. 2030 - Revocarea unilaterală; Art. 2031 - Forma revocării; Art. 2032 - Revocarea de către unul dintre mandanţi
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1914 din Codul Civil reglementează esențialul mandatului de administrator în cadrul societăților civile, stabilind atât limitele puterilor acestuia, cât și condițiile de revocare, cu o atenție deosebită acordată protecției terților. Alin. (1) instituie o prezumție de putere largă pentru administrator, permițându-i să efectueze orice act de administrare în interesul societății, atâta timp cât nu există o opoziție explicită din partea asociaților. Această dispoziție subliniază autonomia decizională a administratorului, subordonată însă scopului social și voinței asociaților. Alin. (2) stabilește că revocarea administratorului se supune regulilor generale ale contractului de mandat (în special Art. 2030 C. civ.), ceea ce implică, în principiu, caracterul `ad nutum` al revocării, dacă nu există clauze derogatorii exprese în contractul de societate. Această flexibilitate contractuală permite adaptarea statutului administratorului la specificul fiecărei societăți. În fine, alin. (3) consacră un principiu fundamental al securității circuitului civil: inopozabilitatea față de terții de bună-credință a clauzelor care limitează puterile de administrare conferite de lege. Prin această normă, legea protejează încrederea terților în aparența puterilor administratorului, asigurând valabilitatea actelor încheiate cu aceștia, chiar dacă administratorul a depășit intern limitele mandatului său. Buna-credință a terțului este prezumată (Art. 16 C. civ.).
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol