Art. 1903: Obligaţia de neconcurenţă

Art. 14 - Buna-credință; Art. 1357 - Răspunderea civilă delictuală. Principiu; Art. 1881 - Noțiunea. Obiect. Scop; Art. 1891 - Contribuția asociaților; Art. 1896 - Gestionarea societății; Art. 1904 - Încetarea calității de asociat

Articolul 1903 din Codul Civil reglementează una dintre cele mai importante obligații ale asociatului în cadrul unui contract de societate sau al unei asocieri civile: obligația de neconcurență. Această obligație, fundamentală pentru protejarea interesului social și a scopului comun urmărit de asociați, impune o datorie de fidelitate și loialitate față de societate. Prin alineatele (1) și (2), textul de lege interzice asociatului să desfășoare activități concurențiale fie pe cont propriu, fie pe contul unei terțe persoane, care ar putea aduce prejudicii societății sau ar priva-o de resurse esențiale (bunuri, prestații, cunoștințe). Caracterul acestei obligații este unul de 'a nu face'. Aliniatul (3) stabilește consecințele încălcării acestei obligații, instituind o sancțiune patrimonială dublă: beneficiile obținute din activitățile interzise se cuvin societății de drept, iar asociatul este ținut să acopere orice daune cauzate. Această normă subliniază importanța bună-credinței și a solidarității între asociați în atingerea obiectivului comun.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.