Art. 19: Condiţiile de publicitate

Art. 18 - Buna-credinţă în raporturile cu terţii; Art. 20 - Felurile publicităţii; Art. 21 - Efectele publicităţii; Art. 22 - Modificarea conţinutului registrelor publice; Art. 41 - Lipsa capacității de exercițiu; Art. 885 - Efectele înscrierii în cartea funciară; Art. 902 - Principiul publicităţii materiale a înscrierilor în cartea funciară; Art. 1255 - Cauze de nulitate (pentru sancțiunea 'considerate nescrise'); Art. 1281 - Opozabilitatea efectelor contractului; Art. 2500 - Formele de publicitate a garanțiilor reale; Art. 2504 - Efectele publicității garanțiilor reale

Articolul 19 stabilește principiile fundamentale ale publicității juridice în dreptul civil român, având un rol esențial în asigurarea securității circuitului civil. Alineatul (1) consacră principiul legalității, conform căruia procedurile de publicitate sunt de strictă reglementare legală. Alineatul (2) instituie o regulă de protecție, permițând oricărei persoane, inclusiv celei lipsite de capacitate de exercițiu, să solicite îndeplinirea formalităților, recunoscând natura conservatorie a acestui act. Alineatul (3) subliniază caracterul de ordine publică al dreptului la publicitate, sancționând cu 'considerarea ca nescrisă' (o formă de ineficacitate) orice clauză care ar tinde să îl restrângă sau să îl anihileze. Piesa centrală a articolului este alineatul (4), care consacră efectul principal al publicității materiale: instituirea unei prezumții absolute, irefragabile ('juris et de jure') de cunoaștere a dreptului, actului sau faptului legal înscris. Odată formalitatea îndeplinită, nimeni nu poate invoca cu succes propria necunoaștere ('nemo censetur ignorare legem'), asigurându-se astfel opozabilitatea 'erga omnes'.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.