Art. 1897: Aportul în bunuri incorporale

Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1530 - Condițiile răspunderii contractuale; Art. 1535 - Dobânda legală; Art. 1566 - Noțiunea cesiunii de creanță; Art. 1587 - Garanția existenței creanței; Art. 1588 - Garanția solvabilității debitorului; Art. 1650 - Noțiunea contractului de vânzare; Art. 1672 - Obligațiile vânzătorului; Art. 1881 - Noțiunea contractului de societate; Art. 1891 - Aportul asociaților

Articolul 1897 din Codul Civil reglementează răspunderea specifică a asociatului care aportează bunuri incorporale la capitalul social al unei societăți, diferențiind regimul juridic în funcție de natura acestora. Alin. (1) și (3) tratează aportul unei creanțe sau al unor titluri de credit (cum ar fi cambiile), stabilind o garanție complexă. Asociatul răspunde nu doar pentru existența creanței la momentul aportului (ca în cazul unei cesiuni obișnuite), ci și pentru încasarea efectivă a acesteia la scadență. Această răspundere se încadrează în regimul 'pro soluto', implicând o garanție a solvabilității debitorului creanței aportate. Neîndeplinirea acestei obligații atrage răspunderea pentru suma neîncasată, dobânda legală calculată de la scadență și orice alte daune-interese. Alin. (2) vizează aportul de acțiuni sau părți sociale emise de alte societăți, impunând asociatului o răspundere asimilată celei a unui vânzător față de cumpărător. Aceasta înseamnă că aportorul garantează pentru existența și valabilitatea titlurilor, precum și împotriva evicțiunii și a viciilor ascunse, conform dispozițiilor generale ale contractului de vânzare. Prin aceste prevederi, legiuitorul urmărește să protejeze interesele societății beneficiare a aportului, transferând riscul neîncasării creanțelor sau al viciilor titlurilor asupra asociatului aportor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.