Art. 1896: Aportul în bunuri

Art. 538 - Bunurile fungibile și nefungibile; Art. 539 - Bunurile consumptibile și neconsumptibile; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 1650 - Noțiunea vânzării; Art. 1777 - Noțiunea locațiunii; Art. 1881 - Noțiunea contractului de societate; Art. 1895 - Aportul; Art. 1897 - Aportul în creanțe; Art. 1898 - Aportul în prestații; Art. 1899 - Evaluarea aporturilor

Articolul 1896 din Codul Civil detaliază regimul juridic al aporturilor în bunuri la capitalul unei societăți civile, distingând între tipurile de bunuri și natura dreptului aportat. Alineatul (1) stabilește că aportul în bunuri nefungibile se realizează prin transferul drepturilor asupra bunului și predarea sa efectivă, asigurându-se că este în stare de funcționare conform destinației sociale a societății. Această prevedere subliniază caracterul real al operațiunii de aport. Alineatul (2) asimilează răspunderea asociatului aportator cu cea specifică anumitor contracte numite: asociatul care aportează proprietatea sau un alt drept real (ex: uzufruct) răspunde față de societate similar unui vânzător față de cumpărător, implicând garanția pentru vicii ascunse și evicțiune. Pe de altă parte, asociatul care aduce doar folosința unui bun (ex: comodat, locațiune) răspunde ca un locator față de locatar, având obligații specifice privind asigurarea folosinței pașnice și continue a bunului. Alineatul (3) instituie o regulă imperativă pentru bunurile fungibile și consumptibile (cum ar fi banii, materiile prime): acestea nu pot fi aduse cu titlu de folosință, ci devin întotdeauna proprietatea societății, chiar și în lipsa unei stipulații exprese în contractul de societate. Această normă este esențială pentru buna funcționare a societății, care are nevoie de dreptul de dispoziție asupra acestor categorii de bunuri pentru a-și desfășura activitatea.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.