Art. 1884: Forma contractului

Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1240 - Forma contractului (principiul consensualismului); Art. 1242 - Forma cerută pentru validitatea contractului (solemnitatea); Art. 1243 - Forma cerută pentru proba contractului; Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1957 - Noţiunea de societate civilă; Art. 1960 - Aporturile; Art. 1961 - Obligaţiile asociaţilor; Art. 1970 - Sediul şi denumirea societăţii; Art. 1971 - Obiectul societăţii; Art. 2505 - Proba actelor juridice

Articolul 1884 din Codul Civil reglementează forma contractului de societate, stabilind o distincție fundamentală între necesitatea formei scrise pentru probă și, respectiv, pentru validitate. Conform alin. (1), regula generală este că forma scrisă a contractului de societate este cerută ad probationem, adică exclusiv pentru dovada existenței și conținutului său. Aceasta înseamnă că, în absența unei dispoziții legale contrare, nerespectarea formei scrise nu atrage nulitatea contractului, ci doar imposibilitatea dovedirii sale cu alte mijloace de probă decât înscrisul. Prin contrast, alin. (2) instituie o excepție solemnă și riguroasă pentru contractul de societate prin care se înființează o societate cu personalitate juridică. În acest caz, forma scrisă este impusă ad validitatem, sub sancțiunea nulității absolute. Pe lângă cerința formei, alin. (2) impune și obligativitatea includerii unor elemente esențiale pentru validitatea contractului: asociații, aporturile, forma juridică, obiectul, denumirea și sediul societății. Nerespectarea oricăreia dintre aceste condiții de fond sau de formă atrage nulitatea absolută a contractului constitutiv al societății cu personalitate juridică, nulitate care poate fi invocată de orice persoană interesată și nu poate fi acoperită.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.