Art. 1878: Recepţia lucrărilor. Riscul contractului

Art. 1851 - Definiția contractului de antrepriză; Art. 1860 - Predarea lucrării; Art. 1861 - Viciile lucrării; Art. 1862 - Termenul de garanţie; Art. 1863 - Răspunderea pentru viciile aparente; Art. 1864 - Răspunderea pentru viciile ascunse; Art. 1865 - Riscul pieirii fortuite a lucrării; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1350 - Răspunderea contractuală

Articolul 1878 din Codul Civil reglementează faza esențială a recepției lucrărilor în cadrul contractului de antrepriză, cu o aplicație specifică și crucială în domeniul construcțiilor. Textul instituie un proces bifazic de recepție: inițial, recepția provizorie (la terminarea lucrării), urmată ulterior de recepția finală. Momentul recepției provizorii are o semnificație juridică majoră, întrucât, conform alin. (2), de la această dată are loc transferul riscurilor de la antreprenor la beneficiar. Aceasta înseamnă că, în cazul pieirii fortuite a lucrării sau a deteriorării acesteia după recepția provizorie, riscul este suportat de beneficiar. Această regulă derogă de la principiul general 'res perit domino' (lucrul piere în sarcina proprietarului) și 'res perit debitori' (lucrul piere în sarcina debitorului obligației de predare), stabilind un moment clar de schimbare a responsabilității pentru conservarea și integritatea lucrării. Recepția finală, realizată la o dată ulterioară, de obicei după expirarea unui termen de garanție, are rolul de a confirma definitiv calitatea și conformitatea lucrării, inclusiv prin verificarea eventualelor vicii ascunse apărute în intervalul de timp de la recepția provizorie. Dispozițiile acestui articol se completează cu cele ale Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, care detaliază procedura și implicațiile fiecărei etape a recepției.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.