Art. 1867: Preţul forfetar

Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1271 - Impreviziunea; Art. 1851 - Noțiunea contractului de antrepriză; Art. 1852 - Antrepriza pentru un preț determinat; Art. 1860 - Variațiile prețului; Art. 1861 - Reexaminarea prețului

Articolul 1867 din Codul Civil reglementează principiul prețului forfetar în contractul de antrepriză, reprezentând o modalitate de determinare a remunerației antreprenorului stabilită global, pentru întreaga lucrare sau serviciu. Esența acestui preț rezidă în caracterul său fix și imuabil, neafectat de eventualele variații ale costurilor materiale sau ale manoperei, respectiv ale efortului depus de antreprenor. Astfel, riscul variației costurilor și a efortului necesar pentru executarea lucrării este transferat, în principiu, asupra antreprenorului. Prețul forfetar asigură predictibilitate și stabilitate contractuală pentru ambele părți. Nici beneficiarul nu poate solicita o diminuare a prețului dacă lucrarea a necesitat mai puțin efort sau costuri, nici antreprenorul nu poate pretinde o majorare. Caracterul invariabil al prețului forfetar subzistă chiar și în contextul unor modificări ale condițiilor inițiale de executare, cu excepția cazului în care părțile convin altfel. Această regulă se fundamentează pe principiul `pacta sunt servanda`, subliniind autonomia de voință a părților. Excepțiile de la stabilitatea prețului forfetar sunt strict limitate la acordul părților sau, în cazuri extreme și îndeplinind condițiile legale, la incidența impreviziunii (Art. 1271 C. Civ.) pentru evenimente cu adevărat excepționale, ulterioare încheierii contractului și care alterează fundamental echilibrul contractual.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.