Art. 1846: Cesiunea arendării

Art. 1315 - Noţiunea cesiunii de contract; Art. 1316 - Condiţiile cesiunii; Art. 1836 - Noţiunea arendării; Art. 1841 - Interdicţia subarendării şi a cesiunii; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1179 - Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului

Articolul 1846 din Codul Civil reglementează o excepție de la principiul general al interdicției subarendării și a cesiunii contractului de arendare, stabilit la Art. 1841. Această dispoziție legală permite arendașului să transmită contractul de arendare către membri specifici ai familiei sale: soțul care contribuie la exploatarea bunurilor arendate sau descendenții săi majori. Condiția esențială pentru validitatea unei astfel de cesiuni este obținerea prealabilă a acordului scris al arendatorului. Prin această excepție, legiuitorul urmărește să faciliteze continuitatea și stabilitatea activității agricole în cadrul familial, recunoscând specificul relațiilor de exploatare a terenurilor, fără însă a eluda necesitatea consimțământului proprietarului sau locatorului. Lipsa acordului scris al arendatorului atrage nulitatea relativă a cesiunii. Articolul subliniază importanța acordului părții contractante inițiale (arendatorului) în orice modificare substanțială a raportului juridic, chiar și în context familial.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.