Art. 1845: Caracterul executoriu

Art. 1836 - Noțiunea de arendare; Art. 1840 - Forma contractului de arendare; Art. 1844 - Obligațiile arendașului; Art. 1177 - Forma contractului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1516 - Dreptul la executarea silită a obligațiilor

Articolul 1845 din Codul Civil instituie o normă specială derogatorie de la dreptul comun, conferind forță executorie directă anumitor contracte de arendare. Această dispoziție are ca scop facilitarea și accelerarea recuperării debitelor rezultate din neplata arendei. Pentru ca un contract de arendare să constituie titlu executoriu, este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții alternative privind forma și publicitatea acestuia: fie încheierea contractului în formă autentică (la notar), fie înregistrarea sa la consiliul local. Odată îndeplinite aceste cerințe, contractul permite arendatorului să demareze direct procedura de executare silită pentru arenda neachitată, fără a mai fi necesară obținerea prealabilă a unei hotărâri judecătorești. Această reglementare conferă o garanție suplimentară arendatorului și contribuie la stabilitatea raporturilor juridice în materia arendării, sub condiția respectării termenelor și modalităților de plată stabilite prin contract și a legii procesual civile.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.