Art. 1843: Riscul pieirii fructelor în cazul în care arenda se plăteşte în fructe

Art. 548 - Fructele; Art. 1274 - Riscul în contractele translative de proprietate; Art. 1351 - Forța majoră și cazul fortuit; Art. 1483 - Obligațiile debitorului în cazul obligațiilor de a da; Art. 1516 - Drepturile creditorului; Art. 1522 - Punerea în întârziere; Art. 1530 - Prejudiciul; Art. 1836 - Noțiunea contractului de arendare; Art. 1837 - Domeniul de aplicare al arendării; Art. 1840 - Durata contractului de arendare

Articolul 1843 din Codul Civil reglementează în mod special regimul riscului pieirii fortuite a fructelor în contractul de arendare, atunci când arenda este stabilită sub forma unei cote din fructe sau a unei sume de bani determinabile în funcție de valoarea unei astfel de cote. Norma derogă de la principiile generale ale riscului contractual în sensul că, în cazul pieirii fortuite (cauzată de forță majoră sau caz fortuit), riscul este suportat proporțional de ambele părți, arendator și arendaș. Această repartizare a riscului exclude, conform alin. (1), orice acțiune în despăgubire între părți, reflectând un echilibru inerent al acestui tip de contract. Alin. (2) introduce o nuanță importantă, vizând situația în care pieirea fructelor se produce *după* culegere și este imputabilă, prin întârziere culpabilă, uneia dintre părți (fie la predare, fie la recepție). În acest scenariu, cota părții în culpă se reduce cu valoarea fructelor pierdute, iar partea diligentă este protejată, cota sa rămânând neatinsă. Există însă o excepție de la această regulă: dacă se demonstrează că fructele ar fi pierit oricum, indiferent de întârzierea culpabilă, atunci partea în culpă nu va mai suporta integral riscul, revenind la principiul stabilit la alin. (1), potrivit căruia riscul este suportat proporțional de ambele părți.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.