Art. 1842: Excepții

Art. 1836 - Definiția arendării; Art. 1840 - Riscul pieirii fortuite a recoltei; Art. 1841 - Reducerea arendei; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1351 - Forța majoră și cazul fortuit; Art. 1178 - Buna-credință

Articolul 1842 din Codul Civil stabilește două excepții clare de la regula generală privind posibilitatea arendașului de a solicita o reducere a arendei în cazul pieirii fortuite a recoltei, regulă reglementată în principal de Art. 1840 C.Civ. Prima excepție (alin. 1) vizează situația în care pieirea recoltei survine după ce aceasta a fost deja culeasă. Rațiunea acestei dispoziții rezidă în faptul că, odată recoltate, fructele intră în patrimoniul și în responsabilitatea arendașului, scopul reducerii arendei (compensarea imposibilității de a obține fructele) nemaifiind incident. Riscul de pierdere a recoltei brute se transferă asupra arendașului la momentul culegerii acesteia. A doua excepție (alin. 2) se referă la situația în care cauza pagubei era cunoscută arendașului la momentul încheierii contractului de arendare. Aceasta reflectă principiul conform căruia nimeni nu poate invoca o cauză de exonerare sau de reducere a obligațiilor atunci când a contractat în cunoștință de cauză a riscului. Clauza sancționează lipsa de diligență sau tentativa de a invoca evenimente previzibile ca un caz fortuit, consolidând principiul bunei-credințe în executarea obligațiilor contractuale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.