Art. 1841: Reducerea arendei stabilite în bani în cazul pieirii recoltei

Art. 1271 - Impreviziunea; Art. 1351 - Cazul fortuit și forța majoră; Art. 1777 - Noţiunea locaţiunii; Art. 1792 - Pieirea sau deteriorarea bunului; Art. 1836 - Noţiunea de arendare; Art. 1840 - Obligaţiile arendaşului; Art. 1842 - Reducerea arendei dacă recoltă pierdută nu atinge o anumită cantitate; Art. 1843 - Compensarea pierderilor; Art. 1845 - Încetarea arendării

Articolul 1841 din Codul Civil reglementează un mecanism de reechilibrare a contractului de arendare în situația unei pierderi semnificative și fortuite a recoltei. Scopul principal este protejarea arendașului de consecințele nefavorabile ale unui eveniment imprevizibil și insurmontabil, restabilind parțial echilibrul prestațiilor. Condițiile esențiale pentru invocarea acestei reduceri sunt ca pierderea să fie fortuită (cauzată de un eveniment extern, fără culpa arendașului), să afecteze integral sau cel puțin jumătate din recolta anuală, și arenda să fie stabilită fie într-o cantitate determinată de produse agricole, fie într-o sumă de bani direct legată sau determinabilă în funcție de valoarea unei cantități de produse. Prevederea de la alineatul (2) introduce o particularitate pentru arendările multianuale: reducerea nu se aplică anual, ci se calculează și se compensează la sfârșitul întregii perioade de arendare, reflectând natura cumulativă a riscului asumat de arendaș pe termen lung. Această dispoziție atenuează rigorile principiului *res perit domino*, distribuind riscul între părți în caz de forță majoră sau caz fortuit.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.