Art. 1838: Condiţii de formă

Art. 1179 - Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului; Art. 1242 - Forma cerută pentru validitatea actului; Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1254 - Efectele nulității; Art. 1777 - Noţiunea de locaţiune; Art. 1778 - Felurile locaţiunii; Art. 1797 - Înregistrarea contractelor de locaţiune; Art. 1809 - Opozabilitatea contractului de locaţiune; Art. 1836 - Noțiunea contractului de arendare; Art. 1845 - Opozabilitatea contractului de arendare; Art. 1846 - Publicitatea contractului de arendare în cartea funciară; Art. 881 - Actele juridice supuse înscrierii

Articolul 1838 din Codul Civil reglementează condițiile de formă ale contractului de arendare, instituind un formalism complex. În primul rând, alineatul (1) impune forma scrisă a contractului *ad validitatem*, sub sancțiunea nulității absolute. Aceasta înseamnă că absența formei scrise atrage lipsa validității contractului, acesta neputând produce efecte juridice. În al doilea rând, alineatele (2) și (3) prevăd o obligație distinctă pentru arendaș, aceea de a depune un exemplar al contractului la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile arendate, în vederea înregistrării într-un registru special. Această formalitate nu este o condiție de validitate, ci o condiție de publicitate/opozabilitate față de terți și este garantată printr-o amendă civilă stabilită de instanță pentru fiecare zi de întârziere. Scopul acestei înregistrări este de a asigura o evidență clară a contractelor de arendare la nivel local și de a le conferi un grad sporit de stabilitate și certitudine juridică. Alineatul (4) subliniază caracterul complementar al dispozițiilor din materia cărții funciare, ceea ce implică faptul că, pentru terenurile înscrise în cartea funciară, arendarea poate fi notată și acolo pentru o publicitate deplină și opozabilitate absolută. În final, alineatul (5) stabilește că toate cheltuielile aferente încheierii, înregistrării și publicității contractului de arendare sunt în sarcina arendașului, o derogare de la regula generală conform căreia cheltuielile contractului se împart între părți sau revin celei interesate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.