Art. 1836: Bunuri ce pot fi arendate

Art. 535 - Bunuri mobile şi imobile; Art. 1166 - Definiţia contractului; Art. 1225 - Obiectul obligației; Art. 1777 - Noţiunea de locaţiune; Art. 1778 - Obiectul contractului de locaţiune; Art. 1830 - Noţiunea de arendare; Art. 1831 - Forma contractului de arendare; Art. 1833 - Durata arendării; Art. 1835 - Obligaţiile arendatorului; Art. 1837 - Obligaţiile arendaşului; Art. 1838 - Subarendarea şi cesiunea arendei; Art. 1840 - Plata arendei; Art. 1841 - Cheltuielile arendării; Art. 1843 - Încetarea contractului de arendare

Articolul 1836 din Codul Civil definește obiectul material al contractului de arendare, consacrând principiul specializării acestui tip contractual. Spre deosebire de contractul de locațiune, care poate avea ca obiect orice bun, arendarea este circumscrisă exclusiv bunurilor cu destinație agricolă. Articolul oferă o enumerare exemplificativă, nu limitativă, a acestor bunuri, structurată pe două categorii principale: a) terenurile agricole, incluzând atât cele productive (arabile, vii, livezi etc.) cât și cele neproductive care pot fi amenajate pentru producția agricolă, împreună cu construcțiile și amenajările aferente exploatării agricole (construcții agrozootehnice, amenajări piscicole, drumuri tehnologice, spații de depozitare); și b) animalele, mașinile, utilajele și alte bunuri mobile, esențial fiind ca acestea să fie destinate exploatării agricole. Caracterul definitoriu al bunurilor arendate este funcționalitatea lor specifică în procesul de producție agricolă, delimitând astfel sfera de aplicare a regimului juridic al arendării.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.