Art. 1835: Locuinţe cu destinaţie specială

Art. 1777 - Definiția contractului de locațiune; Art. 1824 - Dispoziții generale; Art. 1 - Izvoarele dreptului civil; Legea locuinței nr. 114/1996

Articolul 1835 din Codul Civil stabilește o interacțiune normativă esențială între dreptul comun (Codul Civil) și dreptul special în materia locațiunilor cu destinație specială. Acesta consacră principiul potrivit căruia regimul juridic al închirierii locuințelor sociale, de necesitate, de serviciu, de intervenție și de protocol este reglementat cu prioritate de legile speciale, însă, în absența unor dispoziții particulare, prevederile generale ale Codului Civil își găsesc aplicare cu titlu de drept comun subsidiar. Astfel, Codul Civil completează cadrul normativ stabilit de legislația specială, asigurând coerența și plenitudinea reglementării raporturilor locative specifice acestor categorii de locuințe. Articolul subliniază caracterul supletiv al normelor civile generale, care acoperă lacunele legislative din actele normative speciale și oferă soluții pentru situațiile nereglementate expres de acestea.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.