Art. 1833: Subînchirierea şi cesiunea contractului de închiriere

Art. 1777 - Noțiunea (Locațiunea); Art. 1805 - Sublocaţiunea şi cesiunea (drept comun locațiune); Art. 1806 - Efectele sublocaţiunii şi ale cesiunii (drept comun locațiune); Art. 1618 - Noţiunea (Cesiunea de contract); Art. 1619 - Condiţiile cesiunii (Cesiunea de contract); Art. 1446 - Solidaritatea pasivă (drept comun obligații)

Articolul 1833 din Codul Civil reglementează condițiile de subînchiriere și de cesiune a contractului de închiriere având ca obiect o locuință. Norma impune o condiție esențială: obținerea **acordului scris prealabil al locatorului** (proprietarului) pentru validitatea unor astfel de operațiuni. Această cerință este o excepție de la principiul libertății contractuale și vizează protejarea intereselor locatorului, care are un drept legitim de a-și alege persoana căreia îi încredințează bunul. O dispoziție fundamentală a articolului se referă la **răspunderea solidară** a cesionarului, respectiv a sublocatarului, cu chiriașul inițial față de locator, pentru toate obligațiile decurgând din contractul de închiriere principal. Această solidaritate operează de plin drept, **în lipsa unei stipulații contrare** în contractul de locațiune sau în acordul dat de locator, permițând astfel derogarea convențională. Scopul acestei prevederi este de a asigura o garanție suplimentară locatorului cu privire la executarea obligațiilor locative și la recuperarea eventualelor creanțe. Nerespectarea condiției acordului scris al locatorului atrage nulitatea relativă a subînchirierii/cesiunii și poate constitui un motiv de reziliere a contractului de închiriere principal, conform dreptului comun.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.