Este considerată nescrisă
orice clauză în temeiul căreia:
a)chiriaşul
este obligat să încheie o asigurare cu un asigurător impus de
locator;
b)se
prevede răspunderea solidară sau indivizibilă a chiriaşilor
din apartamente diferite situate în acelaşi imobil, în cazul
degradării elementelor de construcţii şi a instalaţiilor,
obiectelor şi dotărilor aferente părţilor comune ale
imobilului;
c)chiriaşul
se obligă să recunoască sau să plătească în
avans, cu titlu de reparaţii locative, sume stabilite pe baza
estimărilor făcute exclusiv de locator;
d)locatorul
este îndreptăţit să diminueze sau să suprime,
fără contraprestaţie echivalentă, prestaţiile la care
s-a obligat prin contract.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 1826 din Codul Civil instituie o protecție expresă pentru chiriaș, declarând drept 'nescrise' anumite clauze contractuale ce ar putea fi considerate abuzive sau inechitabile în contractele de locațiune. Termenul 'nescrisă' echivalează, în doctrină și jurisprudență, cu nulitatea absolută a respectivei clauze, ceea ce înseamnă că aceasta nu produce niciun efect juridic, fiind considerată ca inexistentă de la momentul încheierii contractului, fără a afecta însă valabilitatea întregului contract, cu excepția cazului în care clauza era determinantă la încheierea actului juridic. Rațiunea acestei reglementări constă în restabilirea echilibrului contractual între locator (parte adesea dominantă) și chiriaș (parte considerată mai vulnerabilă). Litera a) protejează libertatea chiriașului de a alege asigurătorul. Litera b) previne impunerea unei răspunderi colective și excesive pentru degradările părților comune, asigurând un principiu de răspundere individuală sau, cel puțin, proporțională. Litera c) combate practica unilaterală a locatorului de a impune costuri pentru reparații pe baza unor estimări proprii, fără un fundament verificabil sau acordul chiriașului. În fine, litera d) garantează caracterul sinalagmatic al contractului, interzicând locatorului să diminueze sau să suprime prestațiile asumate fără o contraprestație echivalentă, menținând astfel echilibrul obligațiilor reciproce. Acest articol reflectă preocuparea legiuitorului de a tempera autonomia de voință în domeniul locativ, în beneficiul unei părți contractante considerate mai slabe.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.