Art. 1825: Denunţarea închirierii încheiate pe durată determinată

Art. 1823 - Contractul de închiriere; Art. 1824 - Denunţarea închirierii încheiate pe durată nedeterminată; Art. 1809 - Obiectul contractului de locaţiune; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1276 - Denunţarea unilaterală; Art. 1278 - Clauze nescrisă; Art. 1535 - Daune-interese moratorii; Art. 9 - Buna-credinţă

Articolul 1825 din Codul Civil reglementează denunțarea unilaterală a contractelor de închiriere încheiate pe durată determinată, introducând excepții notabile de la principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda) pentru a proteja interese specifice în raporturile locative. Alin. (1) conferă locatarului un drept potestativ de a denunța contractul, chiar și cel încheiat pe o durată determinată, prin simpla notificare și respectarea unui termen de preaviz de minimum 60 de zile. Această dispoziție este de ordine publică, orice clauză contractuală care ar restrânge sau anula acest drept al locatarului fiind sancționată cu nulitatea absolută prin calificarea ei ca 'nescrisă', asigurând astfel o protecție sporită chiriașului. Alin. (2) introduce, în mod excepțional, posibilitatea ca și locatorul să denunțe unilateral contractul cu durată determinată, însă doar dacă această facultate a fost prevăzută expres în contract și doar în scopul satisfacerii nevoilor locative proprii sau ale familiei sale. În acest caz, termenul de preaviz aplicabil este cel prevăzut la art. 1824 alin. (2), subliniind intenția legiuitorului de a menține un echilibru între interesele părților, chiar și în contextul unei derogări de la regula generală a duratei determinate a contractului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.