Art. 1820: Moartea locatorului sau a locatarului

Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1278 - Efectele contractului față de terți; Art. 1326 - Cazurile de încetare a contractului; Art. 1327 - Denunțarea unilaterală; Art. 1777 - Noţiunea de locaţiune; Art. 1809 - Încetarea contractului prin denunțare unilaterală; Art. 1810 - Încetarea contractului prin expirarea termenului; Art. 1817 - Cesiunea contractului şi sublocaţiunea; Art. 954 - Devoluțiunea legală a moștenirii; Art. 1060 - Transmisiunea obligațiilor

Articolul 1820 din Codul Civil stabilește principiul fundamental al continuității contractului de locațiune în cazul decesului oricăreia dintre părți – locatorul sau locatarul. Acest principiu subliniază caracterul patrimonial al contractului de locațiune, drepturile și obligațiile decurgând din acesta fiind, în general, transmisibile moștenitorilor, spre deosebire de contractele strict intuitu personae. Prin urmare, locațiunea nu încetează de drept prin moartea părților, continuând cu succesibilii acestora. Totuși, textul introduce o excepție esențială pentru locațiunile încheiate pe durată determinată. Astfel, în scopul protejării intereselor moștenitorilor locatarului, aceștia beneficiază de un drept potestativ de denunțare unilaterală a contractului. Acest drept poate fi exercitat într-un termen de 60 de zile de la data la care moștenitorii au luat cunoștință de decesul locatarului și de existența contractului de locațiune. Această dispoziție legală echilibrează principiul stabilității contractuale cu necesitatea de a oferi o soluție rezonabilă moștenitorilor, care s-ar putea găsi în situația de a suporta obligații contractuale fără a avea un interes direct în continuarea locațiunii.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.