Art. 1819: Desfiinţarea titlului locatorului
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Desfiinţarea dreptului care
permitea locatorului să asigure folosinţa bunului închiriat
determină încetarea de drept a contractului de locaţiune.
(2)Cu toate acestea, locaţiunea
va continua să producă efecte şi după desfiinţarea
titlului locatorului pe durata stipulată de părţi,
fără a se depăşi un an de la data desfiinţării
titlului locatorului, însă numai dacă locatarul a fost de
bună-credinţă la încheierea locaţiunii.
Articole Conexe / Referințe
Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 1254 - Efectele nulităţii; Art. 1257 - Retroactivitatea nulităţii; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1777 - Noţiunea de locaţiune; Art. 1780 - Obligaţiile locatorului; Art. 1809 - Cazurile de încetare a locaţiunii; Art. 1813 - Înstrăinarea bunului închiriat; Art. 1814 - Exproprierea bunului închiriat
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1819 din Codul Civil reglementează un caz specific de încetare a contractului de locațiune, decurgând din desființarea dreptului locatorului care i-a permis acestuia să asigure folosința bunului închiriat. Regula generală, stabilită în alin. (1), este că o astfel de desființare atrage încetarea de drept a locațiunii, reflectând principiul *resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis* (desființarea dreptului transmițătorului duce la desființarea dreptului dobânditorului). Această încetare operează independent de culpa părților și se produce în momentul în care titlul locatorului este desființat, indiferent de cauza (ex: nulitate, rezoluțiune, revocare, împlinirea unei condiții rezolutorii etc.).
Alin. (2) introduce o excepție importantă de la această regulă, având ca scop protejarea locatarului de bună-credință. Astfel, locațiunea poate continua să producă efecte chiar și după desființarea titlului locatorului, dar numai dacă locatarul a fost de bună-credință la momentul încheierii contractului de locațiune. Această continuare este limitată în timp: nu poate depăși durata stipulată inițial de părți și, în orice caz, nu mai mult de un an de la data desființării titlului locatorului. Excepția reprezintă o manifestare a protecției bunei-credințe în raporturile juridice civile, temperând rigorile principiului general al desființării actului juridic subsecvent odată cu cel principal. Distincția față de situația înstrăinării bunului închiriat (Art. 1813 C. civ.) este esențială: în timp ce acolo dreptul locatorului se transferă, aici dreptul său este desființat, adică anulat sau stins retroactiv ori *ex nunc*.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol