Art. 1817: Rezilierea locaţiunii

Art. 1516 - Drepturile creditorului în cazul neexecutării; Art. 1530 - Dreptul la daune-interese; Art. 1549 - Rezoluţiunea sau rezilierea unilaterală; Art. 1550 - Declaraţia unilaterală de rezoluţiune sau de reziliere; Art. 1551 - Punerea în întârziere; Art. 1552 - Pactele comisorii; Art. 1777 - Noţiune (Locațiune); Art. 1796 - Obligaţiile principale ale locatorului; Art. 1800 - Obligaţiile principale ale locatarului

Articolul 1817 din Codul Civil reglementează expres posibilitatea rezilierii contractului de locațiune în cazul neexecutării nejustificate a obligațiilor de către una dintre părți. Această dispoziție constituie o aplicație specifică a principiilor generale de drept contractual privind sancțiunile neexecutării obligațiilor (Art. 1516 C. civ.) și, în special, a instituției rezilierii (Art. 1549 C. civ.). Prin reziliere se urmărește desființarea contractelor cu executare succesivă, cum este locațiunea, pentru viitor, ca urmare a culpei debitorului. Textul subliniază caracterul nejustificat al neexecutării, excluzând situațiile în care o cauză legitimă (ex: forța majoră, cazul fortuit) împiedică îndeplinirea obligațiilor. Dreptul la reziliere este corelat cu cel la daune-interese, permițând părții prejudiciate să obțină repararea integrală a prejudiciului suferit. Articolul protejează astfel interesele părții diligente și asigură respectarea principiului forței obligatorii a contractului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.