Art. 1814: Efectele garanţiilor constituite de locatar

Art. 1593-1608 - Secțiunea 1. Subrogația (dispoziții generale); Art. 1777 - Noțiunea de locațiune; Art. 1788 - Obligațiile locatorului; Art. 1789 - Obligațiile locatarului; Art. 1811 - Efectele înstrăinării bunului dat în locațiune; Art. 1812 - Cazurile de inopozabilitate a locațiunii; Art. 1813 - Încetarea contractului de locațiune în caz de înstrăinare; Art. 2264-2287 - Ipoteca (garanții reale); Art. 2288-2303 - Fideiusiunea (garanții personale)

Articolul 1814 din Codul Civil reglementează un efect juridic specific în situația înstrăinării bunului ce face obiectul unui contract de locațiune. Norma consacră subrogația legală a dobânditorului bunului (noul proprietar) în drepturile izvorând din garanțiile constituite de locatar (chiriaș) în favoarea locatorului inițial. Această subrogație operează de plin drept ('ope legis'), fără a necesita o manifestare de voință sau o formalitate suplimentară, odată cu transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului. Prin efectul său, noul proprietar preia poziția juridică a locatorului anterior în ceea ce privește beneficiul garanțiilor (indiferent dacă sunt garanții reale, precum depozitele de garanție sau ipotecile, ori personale, precum fideiusiunea), având dreptul de a le executa în aceleași condiții în care ar fi putut-o face locatorul inițial, pentru asigurarea executării obligațiilor contractuale ale locatarului (ex: plata chiriei, obligația de restituire a bunului). Această dispoziție are rolul de a menține stabilitatea raporturilor locative și de a proteja interesele noului dobânditor, asigurându-i acestuia aceleași mijloace de securizare a creanțelor pe care le-a avut și locatorul precedent.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.