Art. 1812: Încetarea locaţiunii în caz de înstrăinare

Art. 1777 - Definiția contractului de locațiune; Art. 1782 - Opozabilitatea contractului de locațiune; Art. 1813 - Încetarea locaţiunii prin denunţare unilaterală de către locatar, în cazul înstrăinării; Art. 1816 - Denunțarea unilaterală a contractului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 1549 - Rezoluțiunea și rezilierea; Art. 1550 - Efectele rezoluțiunii și ale rezilierii; Art. 1548 - Despăgubiri

Articolul 1812 din Codul Civil reglementează soarta contractului de locațiune în situația înstrăinării bunului ce face obiectul locațiunii. Primul alineat consfințește principiul libertății contractuale, permițând părților să prevadă expres încetarea locațiunii în caz de înstrăinare. Cel de-al doilea alineat instituie o măsură de protecție pentru locatar, stipulând că, indiferent de stipulația părților, locațiunea devine opozabilă dobânditorului (chiar și în lipsa unei date certe sau a formalităților de publicitate) pentru o perioadă de două ori mai lungă decât termenul de preaviz prevăzut la art. 1816 alin. (2), calculată de la data notificării înstrăinării. Această regulă temperează efectul transmiterii dreptului de proprietate asupra situației locatarului. În fine, alineatul al treilea echilibrează această protecție, precizând că locatarul căruia i s-a comunicat încetarea contractului în conformitate cu alin. (2) nu are drept la despăgubiri, nici împotriva locatorului inițial, nici împotriva noului dobânditor. Articolul trebuie interpretat în corelație cu prevederile art. 1782 privind opozabilitatea contractului de locațiune față de terți și art. 1816 privind termenul de preaviz.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.