Art. 1811: Opozabilitatea contractului de locaţiune faţă de dobânditor

Art. 1166 - Definiția contractului; Art. 1179 - Condiții esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1777 - Definiția locațiunii; Art. 1780 - Obligațiile locatorului; Art. 1796 - Obligațiile locatarului; Art. 876 - Principiul publicității; Art. 877 - Efectele înscrierilor în cartea funciară; Art. 881 - Actele şi faptele juridice care se înscriu în cartea funciară; Art. 902 - Drepturi şi acte ce pot fi notate; Art. 278 - Data actelor sub semnătură privată; Art. 937 - Efectele posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile

Articolul 1811 din Codul Civil reglementează principiul fundamental al dreptului civil 'emptio non tollit locatum' (vânzarea nu rupe locațiunea), stabilind condițiile de opozabilitate a contractului de locațiune față de noul dobânditor al bunului. Norma distinge între patru ipoteze principale, bazate pe natura bunului (mobil sau imobil) și pe regimul său de publicitate. Pentru imobilele înscrise în cartea funciară, dreptul locatarului este opozabil dacă locațiunea a fost notată în prealabil în cartea funciară, garantând astfel publicitatea necesară terților. În cazul imobilelor neînscrise în cartea funciară, opozabilitatea este asigurată dacă contractul de locațiune are o dată certă anterioară datei certe a contractului de înstrăinare. Pentru bunurile mobile supuse unor formalități de publicitate (ex: înmatriculare), opozabilitatea depinde de îndeplinirea acestor formalități de către locatar. În fine, pentru celelalte bunuri mobile, absența unui regim de publicitate este suplinita de posesia bunului de către locatar la momentul înstrăinării. Acest articol protejează stabilitatea raporturilor juridice născute din contractul de locațiune, asigurând continuitatea dreptului de folosință al locatarului, chiar și în cazul schimbării proprietarului bunului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.