Art. 1810: Tacita relocaţiune

Art. 1777 - Noțiunea (Locațiunea); Art. 1778 - Contractul de locaţiune; Art. 1780 - Durata maximă a locaţiunii; Art. 1798 - Înnoirea locaţiunii; Art. 1809 - Desfiinţarea contractului prin denunţare unilaterală; Art. 1816 - Denunţarea unilaterală a contractului de locaţiune pe durată nedeterminată; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1271 - Principiul relativităţii efectelor contractului; Art. 1272 - Conţinutul contractului

Articolul 1810 din Codul Civil reglementează instituția juridică a tacitei relocațiuni, o manifestare a reînnoirii contractului de locațiune prin consimțământ tacit. Aceasta intervine la expirarea termenului inițial al locațiunii, în condițiile în care locatarul continuă să dețină bunul și să își execute obligațiile (e.g., plata chiriei), iar locatorul nu se opune acestei continuări. Efectul juridic al tacitei relocațiuni este încheierea unui *nou* contract de locațiune, distinct de cel inițial, dar având aceleași condiții esențiale, inclusiv în privința garanțiilor constituite în baza contractului inițial (cu anumite nuanțe privind garanțiile personale). O caracteristică fundamentală a acestei noi locațiuni este că se prezumă a fi încheiată pe durată nedeterminată, cu excepția cazurilor în care o dispoziție legală specială sau o convenție expresă a părților prevede altfel. Această durată nedeterminată implică posibilitatea denunțării unilaterale a contractului de către oricare dintre părți, cu respectarea unui termen de preaviz, conform Art. 1816 C. civ.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.