Art. 1802: Reparaţiile locative

Art. 1786 - Obligațiile locatorului; Art. 1787 - Obligațiile locatarului; Art. 1788 - Reparațiile necesare; Art. 1789 - Reparațiile mari; Art. 1801 - Degradarea bunului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului

Articolul 1802 din Codul Civil instituie o regulă supletivă în materia reparațiilor locative în cadrul contractului de locațiune. Conform acestei dispoziții, în lipsa unei clauze contractuale care să prevadă altfel (o 'stipulație contrară'), responsabilitatea pentru efectuarea 'reparațiilor de întreținere curentă' incumbă locatarului. Această regulă se bazează pe premisa că reparațiile minore, uzuale, rezultând din folosința cotidiană a bunului închiriat, ar trebui suportate de cel care beneficiază direct de această folosință. Articolul face o distincție implicită, dar esențială, între aceste reparații de întreținere curentă și reparațiile majore, structurale sau cele cauzate de vicii ascunse, care, conform altor dispoziții ale Codului Civil (precum Art. 1788 sau 1789), rămân, de regulă, în sarcina locatorului. Caracterul supletiv al normei subliniază libertatea contractuală a părților de a deroga de la această regulă prin acordul lor de voință, adaptând astfel responsabilitățile de întreținere la specificul fiecărui contract de locațiune.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.