Art. 1799: Obligaţiile privind folosirea bunului

Art. 1777 - Noțiunea de locațiune; Art. 1796 - Obligațiile locatorului; Art. 1800 - Reparațiile locative; Art. 1801 - Modificarea formei bunului; Art. 1804 - Răspunderea pentru deteriorarea bunului; Art. 1516 - Executarea obligațiilor; Art. 1532 - Culpa; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 14 - Buna-credință

Articolul 1799 din Codul Civil reglementează una dintre cele mai importante obligații ale locatarului: aceea de a folosi bunul închiriat cu prudență și diligență. Această obligație implică un standard de conduită specific, raportat la diligența unui bun proprietar (culpa levis in abstracto). Utilizarea bunului trebuie să respecte destinația stabilită de părți prin contract; în absența unei clauze exprese, destinația se prezumă în funcție de natura bunului, de destinația sa anterioară sau de modul în care locatarul îl folosește, cu buna-credință a locatorului. Nerespectarea acestei obligații constituie o neexecutare culpabilă a contractului de locațiune, atrăgând răspunderea contractuală a locatarului pentru daunele cauzate bunului, în conformitate cu dispozițiile Art. 1804 și cele generale privind executarea obligațiilor și răspunderea contractuală (Art. 1516 și următoarele).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.